Alexandru Florin Bologa este un tanar cu dizabilitati, nevazator.  In momentul in care a decis ca nimic si nimeni nu-l poate impiedica sa-si aleaga destinul s-a agatat cu manile amandoua de viata si o traieste din plin, cu placere, cu pasiune.

Alexandru a ramas nevazator la varsta de sapte ani si este convins de faptul ca, cu ambitie si optimism se poate trece peste orice greutate in viata, un indemn pe care, nu-i asa, si noi, cei normali, ar fi trebuit sa-l simtim la fel de puternic.
„Am avut probleme de mic. De la 7 ani am ramas nevazator complet. Mama in timpul sarcinii a luat un microb, care m-a afectat, iar ulterior, pe la 6-7 ani mi-am pierdut vederea definitiv. Am facut o operatie in Belgia, care insa nu a reusit. A trebuit sa invat sa fac fata acestei situatii, dar avand probleme de mic, chiar daca nu atat de grave, m-am obisnuit asa. Adica eu cred ca daca vedeam si problema aparea ulterior, era mult mai greu sa ma adaptez. Eu asa stiu lumea, asa o percep si cred ca, cu toate ca ai o dizabilitate poti sa faci ceva in viata”, spune Alexandru.

Alexandru a studiat la o scoala speciala in Cluj,  departe de parintii sai, plecati la munca in strainatate. Nici boala, nici singuratatea nu l-au demoralizat. Absolvent al Liceului Special pentru Deficientii de Vedere Cluj-Napoca, a ales sa se inscrie la doua facultati – Psihopedagogie Speciala si la Kinetoterapie – din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj.
„Admiterile au fost dificile, dar am muncit si am reusit. Am ales aceste facultati deoarece, fiind nevazator m-am gandit ca o sa pot sa ajut persoanele care sunt in aceeasi situatie cu mine, mult mai mult decat o persoana care nu are aceasta deficienta. Dupa finalizarea studiilor imi doresc sa profesez in domeniile pe care le studiez acum. Vreau sa stiu ca am realizat ceva dupa anii de studii“, spune el.

Cum e o zi cursuri la facultate pentru Alexandru? Normala!
„Imi scot laptopul din geanta si imi pun castile in urechi. Cand profesorul incepe sa dicteze, eu imi notez ideile intr-un document Word. Am instalat pe laptop un program care imi spune orice fac pe laptop: ce scriu, unde intru. Imi corectez greselile si uneori cer ajutorul colegului de langa mine daca nu reusesc sa imi notez ceva sau raman in urma. Am un program similar instalat pe telefon, pentru a-mi fi mai usor sa folosesc telefonul. Cand imi place cursul si tema particip activ la discutie, raspund la intrebarile profesorilor. In ultimul timp folosesc tot mai putin manuale, carti scrise in alfabetul Braille. Invat foarte mult audio. Laptopul imi reda astfel toate cursurile si reusesc sa retin rapid. In pauze, ies impreuna cu colegii mei pe hol, discut cu ei. Imi place compania lor si simt ca si ei se bucura de prezenta mea. Nu m-am simtit niciodata marginalizat de ei. Ei zic ca sunt o persoana amuzanta pentru ca mereu incerc sa fac glume”.

Alexandru spune ca uneori s-a simtit dat la o parte de cei din jur, dar considera ca fiecare om e liber sa actioneze asa cum simte. „Cred ca este important sa cunosti persoana si abia apoi sa judeci, pentru ca aparentele inseala. Trebuie sa invatam sa ii acceptam pe cei din jurul nostru asa cum sunt. Cateodata e foarte nasol, ma gandesc ca poate daca eram sanatos nu mi se intampla un lucru sau altul, dar incerc sa trec peste toate si astfel totul sa fie bine”.

“Multi tineri de varsta mea, care au diferite dizabilitati aleg sa se izoleze de cei din jur. Sfatul meu pentru ei este sa socializeze cat mai mult, sa participle la activitati. Omul este o fiinta sociala, cu asta se hraneste. Iesiti, cunoasteti oameni, lasati calculatoarele, telefoanele, faceti miscare. Apreciati viata de zi cu zi! Va sfatuiesc sa vedeti in tot ceea ce faceti si in tot ce vi se intampla ceva bun”.
Sfatul unui tanar nevazator – Alexandru, o minune de umanitate intr-o lume din ce in ce mai cenusie. Nu-i asa ca va simtiti inima mai calda, ca sunteti mai buni, mai optimisti, mai cu dragoste de viata? Multumim, Alexandru, si noi iti suntem aproape!

Alexandru este pasionat si de sport, practicand judo, la un nivel competitional inalt.
„Mie de mic mi-a placut sportul. Am inceput cu inotul. La scoala s-a facut o selectie pentru un program judo pentru nevazatori. Doamna antrenoare, domnul profesor, m-au selectat pe mine dintr-un numar considerabil de elevi si am inceput antrenamentele la club. Ma antrenez impreuna cu Lotul Feminin de Judo, aici, la Cluj. Imi place ceea ce fac. Practic acest sport din clasa a 6-a, cand am renuntat la inot pentru judo. Am participat la numeroase concursuri nationale, europene si mondiale. Am obtinut medalia de argint de la Europenele de Juniori din 2013, din Eger-Ungaria. Am participat la Cupa Mondiala de Seniori din Germania, Frankfurt, la mondialele din Colorado, in anul 2014. Anul acesta am fost la Seul si urmeaza sa particip la Europenele de Seniori la Lisabona, Portugalia. Noi suntem mereu ocupati, participam la numeroase competitii, de unde ne straduim sa aducem medalii si premii”.

Si cum viata este doar o cutie cu bomboane de ciocolata, Alexandru continua sa ne surprinda, chiar astazi castigand medalia de bronz in finala mica a turneului de judo de la Jocurile Paralimpice ce se desfasoara la Rio, dupa ce l-a invins pe uruguayanul Henry Borges. Bravo Alexandru, continua, surprinde-ne, uimeste-ne, musca din viata cu mai multa pofta!

sursa: bzv.ro