Fire interiorizată, care nu vorbea despre frământările sale, Dan Spătaru a păstrat un secret în inima sa
A fost numit „regele aplauzelor” și de peste 50 de ani i se cântă neîncetat piesele. Dan Spătaru este omagiat într-o ediție specială „Dincolo de aparențe” duminica aceasta de la ora 13.00. Soția maestrului, Sida Spătaru, nepoata acestuia, Maria, verișoara, Doina Spătaru, și Octavian Ursulescu, bunul său prieten, vin la Antena Stars pentru a-și aminti de Dan Spătaru și pentru a scoate la iveală povești cu parfum de altădată despre unul dintre cei mai mari artiști ai României.
Iubit de toți românii, indiferent de vârstă, adorat de femei, apreciat și respectat de toți cei cu care a lucrat, Dan Spătaru a fost un familist care își găsea întotdeauna liniștea acasă. Mereu plecat în turnee și spectacole, cel mai mult îi plăcea să se odihnească la casa de la țară a familiei, acolo unde singur a plantat 41 de pomi. Soția sa povestește că obișnuia să meargă acolo pentru câteva zile, juca biliard și stătea de vorbă cu sătenii și asta era modalitatea sa de a se relaxa. O fire interiorizată, care nu vorbea despre frământările sale, Dan Spătaru își iubea enorm familia. Sida Spătaru își amintește la „Dincolo de aparențe” cât de tare l-a marcat moartea mamei, atunci când el avea doar 12 ani. „A iubit-o foarte mult și cred că toată viața lui a fost marcat de mamă.” Așa se face că atunci când Temistocle Popa a scris melodia „Mama”, Dan Spătaru a refuzat inițial să o cânte, tocmai pentru că subiectul îl emoționa peste măsură, și cu greu a acceptat să o interpreteze.
Dan Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte”. Aici Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe post de mijlocaș. A jucat la „Progresul”, apoi la „Știința București”.
Advertisement
În anul III la „Facultatea de Educație Fizică și Sport” a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la „Casa Studenților” în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie; tatăl său cântase la vioară. Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la „Mon Jardin” și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuța mea”, de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la „Teatrul Fantasio” din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”